În Belgia, din cauza absenţei consensului politic legat de utilizarea unei aplicaţii pentru smartphone, bolnavii diagnosticaţi recent pozitivi cu noul coronavirus sunt interogaţi prin telefon pentru a permite depistarea persoanelor cu care au intrat în contact şi, astfel, s-a născut o nouă meserie – “localizator de virusuri”.
Într-o dimineaţă de la sfârşitul săptămânii trecute, aproximativ 60 de persoane se aflau la Bruxelles într-un birou stând în faţa unor laptopuri, cu căşti în urechi, aşteptând să le fie repartizate apeluri telefonice pe platforma N-Allo, unul dintre “call-center”-urile partenere ale acestui proiect iniţiat de guvernul belgian.
În Belgia, o ţară cu 11,5 milioane de locuitori, unde noul coronavirus a făcut peste 9.000 de victime, această “localizare” este luată foarte în serios în contextul în care autorităţile au autorizat doar o relaxare progresivă în ultimele 15 zile, de teama unei reizbucniri a pandemiei de COVID-19.
Unul dintre angajaţii de la N-Allo, Pierre Fournier, dezvăluie că s-a propus “direct voluntar” atunci când a aflat că fiecare dintre cele trei regiuni ale Belgiei (Flandra, Valonia, Bruxelles) recruta sute de persoane pentru această operaţiune inedită, ce vizează identificarea potenţialilor purtători ai noului coronavirus.
“Voiam să pun şi eu o piatră mică la baza edificiului de monitorizare şi eradicare a pandemiei, pentru a susţine cauza”, a declarat acest locuitor din Bruxelles, în vârstă de 65 de ani.
El este consultant pentru administratorii de parcări, iar vecina lui de birou are o diplomă în criminalistică şi se află în căutarea unui loc de muncă. Unii dintre angajaţi au lucrat deja în call-center-uri, pentru alţii este vorba despre o premieră. Ei au fost angajaţi pentru perioade temporare şi cu salarii “conforme celor de pe piaţă” din acest sector de activitate, potrivit reprezentanţilor N-Allo.
Sarcina lor: să telefoneze persoanelor testate pozitiv pentru a alcătui o listă cu oamenii pe care i-au întâlnit într-un interval de zece zile, începând cu două zile înainte de primele simptome şi terminând cu a şaptea zi după apariţia primelor simptome.
Dacă o persoană contactată a rămas mai mult de 15 minute şi la o distanţă mai mică de 1,5 metri de bolnavul infectat, atunci ea este considerată “o persoană cu risc înalt”. Un alt “localizator” va primi sarcina de a o preveni în legătură cu acest aspect.
Obiectivul constă în “reducerea cercurilor de contaminare pentru a stinge treptat focarele şi pentru a face în aşa fel încât să avansăm pe calea ieşirii din izolare”, a explicat Gladys Villey, reprezentată a Mutualite Partenamut, o asociaţie care dirijează la Bruxelles această operaţiune, considerată o a doua perdea de prevenţie.
Potrivit lui Gladys Villey, dacă după 24 de ore persoana considerată “cu risc înalt” – care ar trebui să se autoizoleze pentru 14 zile – nu a putut fi contactată la telefon, o vizită la domiciliu este organizată, fiind realizată de angajaţi ai serviciilor sociale, paramedici şi personal de pe ambulanţe.