Aproximativ patruzeci de avioane, inclusiv bombardiere, ar fi fost avariate de Kiev. Dincolo de daunele strategice, care nu au fost inca stabilite cu precizie, aceasta operatiune este in primul rand o umilinta pentru Moscova, care si-a lasat fortele aeriene neprotejate.
Luni, 2 iunie, FSB (serviciul de securitate interna) si politia rusa au fost pe picior de plecare in incercarea de a-i gasi pe cei responsabili pentru atacul ucrainean cu drone asupra mai multor aerodromuri utilizate de fortele aeriene strategice ale Rusiei.
Aceasta operatiune, cunoscuta sub numele de „Panza de paianjen” si coordonata de serviciile de securitate ucrainene, a luat prin surprindere serviciile secrete ruse, desfasurandu-se cu o zi inainte pe intregul teritoriu al Federatiei Ruse, de la Murmansk, in nordul indepartat, la raul Amur, in Extremul Orient, trecand prin regiunile centrale Ivanovo si Riazan, precum si prin Siberia (Irkutsk). Desi nu a fost inca posibila stabilirea unor cifre verificate in mod corespunzator, Kievul sustine ca ofensiva a distrus sau avariat 41 de aeronave militare rusesti, inclusiv 11 bombardiere strategice Tu-95 si Tu-22.
Aceasta actiune asimetrica, care se bazeaza pe viclenie, tehnologie si inteligenta in locul puterii brute, redefineste regulile jocului
Donald Trump l-a acuzat pe Zelensky ca nu are nicio carte in mana, dar aceasta demonstratie de forta dovedeste contrariul. Atacul, planificat in cel mai mare secret timp de peste 18 luni, a fost rezultatul unui calcul politic si psihologic atent pregatit. Prin dezvaluirea voluntara a unei multitudini de detalii ale operatiunii – un eveniment destul de neobisnuit – Kievul a incalcat regulile obisnuite ale securitatii operationale. Afisarea acestor informatii este de fapt menita sa faca Rusia sa se teama ca orice convoi este potential vulnerabil si ca alte atacuri similare ar putea avea loc fara avertisment.
Aceasta dezvaluire calculata are un obiectiv clar: subminarea perceptiei de securitate, nu numai in randul populatiei, ci si in cadrul armatei si elitelor ruse. Nu este o coincidenta faptul ca operatiunea a fost facuta publica rapid, insotita de imagini din satelit, filmari si comunicate oficiale. A fost o lovitura nu doar impotriva avioanelor, ci si impotriva mitului invincibilitatii rusesti.
Lovind puternic, chiar inainte de negocierile de pace, Zelenski a dorit sa transmita un mesaj clar: Ucraina are mijloacele si vointa de a lovi inamicul in inima teritoriului sau, chiar si in zonele considerate inviolabile.
Raspunsul Rusiei ar putea fi brutal. Moscova, umilita pe propriul sau teritoriu, ar putea dori sa isi reafirme puterea printr-o demonstratie de forta. Departe de a calma lucrurile, ne putem astepta la o escaladare a conflictului in saptamanile urmatoare.
Un lucru este cert: aceasta operatiune va fi disecata pentru anii urmatori in scolile de razboi. In termeni strategici, acest atac indraznet este un Pearl Harbor al secolului XXI. O riposta executata de un David digital impotriva unui Goliat nuclear. Acesta demonstreaza ca superioritatea tehnologica nu este o garantie a securitatii si ca agilitatea, indrazneala si surpriza pot fi mai valoroase decat un arsenal de miliarde.