Cercetatorii au descoperit mecanismele care stau la baza misterioasei “unde a mortii” din creier, un fenomen care apare dupa privarea de oxigen.
Aceasta descoperire importanta deschide noi perspective pentru intelegerea mortii neuronale si a resuscitarii. Explorand profunzimea activitatii cerebrale in momentul mortii, oamenii de stiinta de la Institutul Cerveau au facut o descoperire importanta. Pentru prima data, ei au observat o unda specifica, denumita “unda morții”. Aceasta unda apare atunci cand exista o intrerupere prelungita a oxigenarii creierului. Acest eveniment, departe de a marca un sfarsit absolut, dezvaluie, de fapt, o complexitate neasteptata in dinamica neuronala intre viata si moarte. Rezultatele au fost publicate in revista Neurobiology of Disease.
Este imposibil sa se determine momentul precis al mortii cu o precizie de o secunda. Este un proces complex, care dureaza cateva minute. In unele cazuri, chiar si atunci cand procesul a inceput, acesta poate fi intrerupt si persoana poate reveni la viata.
Incetarea oxigenarii in creier declanseaza o serie de evenimente electrice. Initial, exista o reducere drastica a activitatii electrice, cufundand cortexul cerebral intr-o tacere electrica. Totusi, aceasta tacere este brusc intrerupta de o unda de mare amplitudine initiata in straturile profunde ale cortexului, ca o explozie de activitate cerebrala. Aceasta este probabil unda descrisa de persoanele care au avut o experienta de moarte apropiata, adica de cei care au supravietuit unui stop cardiorespirator.
Aceasta “unda a mortii” se raspandeste ca un val in cortex si are potentialul de a opri total activitatea cerebrala. Dar, contrar a ceea ce sugereaza numele sau, acest val nu inseamna neaparat un sfarsit ireversibil. Daca creierul este reoxigenat la timp, poate urma un “val de resuscitare”, marcand inceputul unei recuperari lente, dar posibile, a functiilor cerebrale.
Care sunt implicatiile acestei descoperiri?
Acest studiu arata ca moartea neuronala este mai degraba un proces gradual, potential reversibil, decat o clipa definitiva. El evidentiaza rolul crucial al neuronilor piramidali din stratul 5 al neocortexului, a caror depolarizare marcheaza inceputul valului de moarte. Aceasta intelegere rafineaza perceptia noastra asupra mortii cerebrale, facandu-ne sa realizam ca o electroencefalograma plata nu este neaparat sinonima cu moartea definitiva. Aceste descoperiri sugereaza ca, in anumite conditii, este posibila restabilirea functiilor cerebrale, deschizand noi cai pentru dezvoltarea de tratamente neuroprotectoare.
Aceste progrese ar putea transforma intr-o zi practicile de resuscitare in caz de stop cardio-respirator, reducand riscul de sechele neurologice si deschizand calea unor interventii mai bine directionate pentru a conserva functiile esentiale ale creierului.
Manuela